Zecile de zboruri scurte de care m-am bucurat deasupra Europei nu se compara deloc cu acest zbor de 11h40’ peste oceanul Atlantic. In primul rand, aeronava e de cateva ori mai mare. De fapt, e mult mai mare, era de asteptat. In loc de cele doua culoare cu 3 scaune pe fiecare parte, aeronava Boeing 777-200ER in care ma aflu (apartinand companiei KLM) are 3 culoare a cate 3 scaune fiecare, iar locurile cu beneficii extra sunt dispuse altfel. (de exemplu, doua sunt chiar in dreptul aripii drepte, unde exista berechet spatiu pentru picioare. Cu doar 30 de euro mai mult.)

Desi initial imi alesesem un loc la geam, mi-am dat seama ca avantajul de a dormi cu capul sprijinit pe peretele avionului nu cantareste atat de mult in plus incat sa renunt la mobilitatea oferita de un loc situat fix langa culoar. Mai ales ca locul din stanga mea e liber si ma bucur de 2 locuri la pret de 1. :D

Din cate am citit in revista KLM, tipul asta de aeronava e cel mai des intalnit in flota lor. Boeing 777-200ER zboara cu o viteza de 900km/h, poate parcurge pana la 11.800 km, poate cantari maximum 297.400 kg la decolare si poate primi la bord cel mult 318 persoane. (are 63.8m lungime si 60.9m wingspan)

Nu-i inteleg deloc pe cei speriati de lungimea unui astfel de zbor. Eu ma bucur de orele petrecute la bord, chiar daca sunt extrem de nerabdatoare sa ajung la destinatie. (Brazil!!!)

In primul rand, unde mai am eu ocazia sa interactionez cu oameni atat de diferiti, provenind din atat de multe culturi? In dreapta mea e o doamna care lucreaza in Rio de Janeiro in domeniul finantelor, dar ultimul an de zile l-a petrecut in Elvetia. In stanga mea sunt 3 domni din Kazakhstan. In dreapta, mai in fata, e un cuplu care calatoreste cu parintii varstnici. In fata lor e un tip care sigur e neamt. Si tot asa.

Apoi, TV screen-ul! Am privit ultimul episod din How I met Your Mother, secvente dintr-un episod din “Happiness is on your plate”, filmul Hyde Park on Hudson, vreo 4 clipuri de prezentare a unor destinatii, printre care si Sao Paolo, si am ascultat o selectie de muzica jazz, un album Putumayo si cateva soundtrack-uri compuse de canadianul Howard Shore. Selectia de filme, seriale si muzica e impresionanta, trebuie s-o spun. A fost chiar o supriza placuta. Singurul lucru de care-mi pare rau e ca n-am mai continuat lectura cartii pe care am luat-o cu mine…

De mancat am mancat extrem de bine, si-acum o sa va fac probabil pofta cu cateva imagini surprinse cu telefonul, pentru posteritate:

20130422_222031_1

20130422_142550_1 20130422_142416_1

(Imi plac paharele KLM fiindca-s embosate cu biciclete si lalele :) )

Cert e ca nu prea am avut timp sa ma plictisesc, desi am petrecut mai bine de 11h in acest avion, la care se adauga si cele 2h50’ dintre Bucuresti si Amsterdam, plus inca vreo ora si jumatate petrecuta in aeroportul Schiphol.

Dar iata-ma ajunsa in Rio de Janeiro, la apus de soare. (17:45) De aici alte drumuri vor urma, asa ca revin cu povesti din minunata tara Brazilia.