Despre Baku, printre rânduri (.com)

Ioana scrie printre rânduri. La propriu şi la figurat, Ioana scrie printreranduri.com. Dat fiind că numai anul acesta s-a plimbat prin varii locșoare din 17 țări, Ioana glumește spunând că este “cel mai plimbăreţ blogger de travel din ţară, univers şi dintre extratereştri :)”. Scrie puţin, dar călătoreşte mult. Mă rog, mie mi se pare că scrie şi călătoreşte mult.

În ultimii 6-7 ani a văzut peste 180 de locuri din Austria, Bahrein, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Danemarca, Elveția, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, India, Italia, Kenya, Letonia, Maldive, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Oman, Qatar, Portugalia, Romania, Rusia, Seychelles, Singapore, Slovacia, Spania, Suedia, Tanzania, Turcia, Ungaria, Vatican… şi în niciun caz nu se opreşte aici.

Ieri tocmai s-a întors din Azerbaidjan. Iar când zic “s-a întors” mă refer la faptul că a ajuns înapoi în Qatar, acolo unde Ioana locuieşte de mai bine de un an.

N-am putut să mă abţin, am vrut să aflu mai multe de la ea despre Baku. Că doar…ce ştiu eu despre Baku? Ştiu că e capitala unei ţări bogate în resurse naturale şi mai ştiu că a găzduit Eurovisionul în mai 2012.

Dar Ioana zice că Baku înseamnă mult mai mult decât petrol și Eurovision, deși atât petrolul cât și faptul că orașul a fost gazda unui eveniment de o asemenea amploare au făcut din Baku un oraș și mai atractiv și mai primitor decât trebuie să fi fost oricum mai înainte. Ca turist s-a simțit acolo mai bine decât în multe dintre orașele europene și regretă că nu a avut timp să viziteze țara mai pe îndelete. Nu s-ar întoarce neapărat la Paris, Amsterdam sau Istanbul, însă în Baku ar reveni cu mare drag oricând. Pentru că Azerbaidjanul pare a fi cu adevărat „a land of magic colors”, după cum susține videoclipul oficial de prezentare a țării, iar influențele orientale (în special persane și turce) de la tot pasul mai că te fac să crezi în existența lămpilor fermecate, covoarelor zburătoare și a duhurilor ce abia așteaptă să îți îndeplinească cele mai năstrușnice dorințe.

Cum e vremea în Baku, cât de cald e?

Baku este situat „la răscruce de vânturi”. De altfel una dintre versiunile cunoscute asupra provenienței numelui orașului întărește lucrul acesta, denumirea de Baku avându-și originile în numele persane ale orașului – Bad-kube – în traducere aproximativă „orașul bătut de vânt”. Teoria spune că verile sunt călduroase și umede, în timp ce iernile sunt renumite pentru temperaturile joase și furtunile aprige de zăpadă. Toate astea asezonate cu vânt puternic, indiferent de anotimp. Încerc să ajung la Baku de prin iulie- august, însă cum s-a nimerit să merg abia la final de octombrie m-am temut de vreme, mai ales că în cele câteva rânduri când am zburat peste Azerbaidjan (de exemplu înspre Tbilisi sau Moscova) am tot văzut în zonă nori în care aveau loc spectaculoase descărcări electrice. Nu mică mi-a fost mirarea când Baku ne-a întâmpinat cu temperaturi plăcute de peste 20 grade, vreme frumoasă și cer senin care s-a menținut aproape pe întreaga durată a șederii noastre acolo. Așa că vremea e… cum ți-e norocul!

Cât de scump e totul? Cât costă o cafea cu lapte, o sticlă de apă plată şi-o prăjitură azeră?

Depinde la ce te raportezi. În general nu sunt adepta călătoriilor low-budget pentru că te privează de foarte multe experiențe. Poate doar în lipsă de alternativă, iar prin alternativă înțeleg inclusiv să lași la o parte orgoliul de a bifa zece țări în două săptămâni pentru că degeaba ai fost în patruzeci de țări dacă nu ai vizitat și tu un muzeu, o biserică, n-ai urcat într-un turn, n-ai văzut un spectacol și n-ai gustat o mâncare-două ori un vin de prin partea locului. Când plec undeva încerc să îmi asigur o experiență care să includă mai toate aspectele care te ajută să cunoști cât de cât un loc. Norocul vostru, am mereu multe de povestit :). Ca să nu lungesc prea mult vorba, eu personal aș spune că Baku mi s-a părut destul de scump. Altora probabil că li s-ar părea foarte scump. N-aș ști să spun cât costă o cafea cu lapte pentru că nu beau decât una pe zi și aceea e de regulă inclusă în micul dejun oferit de hotel, însă pot să spun cât costă un ceai. Pentru că azerii beau ceai – azer, îi spun ei, ceai negru, cârcotesc eu – și băutul ceaiului la azeri este o poveste în sine pe care o voi istorisi pe blog, la un moment dat. Un ceai poate costa între 2-3 manați la o terasă oarecare și 30 manați (!) dacă îl bei în centrul istoric, 1 manat valorând puțin peste 1 euro. Și asta pentru că ceaiul include și alte bunătăți despre care vă voi povesti pe larg și cu poze cu altă ocazie. Ca peste tot, mâncarea este mai ieftină sau mai scumpă în funcție de locul în care alegi să o guști. Două porții de kebab (la sandviș) cu două sticluțe de apă și două ceaiuri pot costa în jur de 15 manați la un local fără pretenții din apropierea falezei, după cum o masă pentru două persoane la un restaurant ceva mai acătării din zonele turistice – cu 1-2 aperitive, fel principal, desert și vin – ajunge lejer la 60-90 manați, ceea ce nu e tocmai un chilipir.

Cum sunt oamenii pe stradă, ce te-a frapat cel mai tare?

Oamenii sunt extraordinar de săritori și drăguți. Zâmbesc cu ușurință, sunt foarte relaxați și relaxarea lor e molipsitoare, știu să se distreze însă nu sunt ostentativi și nici nu se manifestă zgomotos. Și ține cont de faptul că am nimerit acolo în plin bairam și în plin City Challenge (competiție auto), așadar orașul era în fierbere. Se bucură de turiști și dacă ați greșit drumul vă îndrumă cu plăcere… desigur, dacă înțeleg ce le explicați în limbajul semnelor. Pe care dacă nu îl stăpâniți v-aș sfătui să începeți să-l exersați, pentru că engleza o vorbesc doar tinerii, și nici dintre ei nu tocmai mulți. Venind dintr-o țară musulmană tradiționalistă cum este Qatarul, m-a frapat faptul că în Azerbaidjan – unde populația este formată preponderent din musulmani – alcoolul nu este interzis și se găsește de cumpărat inclusiv pe stradă. Și zău că la cât de bune sunt vinurile azere, ar fi fost păcat să le interzică!

Ce poţi vizita, ca turist, într-un weekend petrecut în Baku?

În primul rând orașul vechi. Mi-a plăcut atât de mult încât l-am văzut de două ori, în două zile diferite. Urcați în Maiden Tower și vizitați Shirvanshahs’ Palace unde n-ar fi rău să acceptați provocarea unei ședințe foto în îmbrăcăminte tradițională azeră, apoi rătăciți pur și simplu pe străduțele înguste cu clădiri cu arhitectură modernă și balcoane contrastante din lemn deschis la culoare, pe sub bolte de verdeață, printre rodii, smochini, curmali și ziduri vechi tapetate cu covoare colorate ce țin loc de pledoarie pentru o vizită în prăvăliile negustorilor, iar în final luați masa într-un fost caravanserai, acum restaurant. Plimbați-vă prin Fountain Square, cel mai bine la ceas de seară când sunt pornite fântânile, și fotografiați statuile pitorești care vă vor ieși în cale. Dați o fugă la Crystal Hall, clădirea modernă construită în mai puțin de 9 luni de zile special pentru Eurovision, iar pe drumul de întoarcere opriți-vă în zona noii clădiri a Muzeului Covoarelor – pe care poate veți avea norocul să o găsiți deschisă, deocamdată este în construcție – și urcați la bordul celui mai modern funicular pe care l-ați văzut vreodată. Odată ajunși sus, admirați impunătoarele Flame Towers, apoi mergeți de-a lungul Aleii Martirilor până la mausoleul – denumit și Fire Temple de către localnici – care cinstește memoria victimelor atacului Armatei Roșii din 1990 și a eroilor căzuți în războiul dintre azeri și armeni. De acolo puteți arunca o privire de la înălțime orașului, încercând să identificați principalele-i obiective. După care plimbați-vă cu metroul. Da, da, ați înțeles bine, iar dacă ați umblat cu metroul în Moscova sau St. Petersburg veți înțelege de ce. Metroul azer este tot opera sovieticilor, așa că includeți-l pe lista obiectivelor. De pasajele subterane nu mai vorbesc, față de ale noastre sunt de-a dreptul S.F. Oricare ar fi ordinea în care vizitați toate acestea, aveți grijă să vă aflați în preajma Cornișei / Park Bulvar când se întunecă. Spectacolul de lumini care are loc odată cu căderea serii este de milioane!

“Amintiți-mi să vă scriu și despre sălașul lui Aladdin”. Asta ai scris zilele trecute pe pagina de Facebook a blogului tău. Aşa că iată, ţi-am amintit. :)

Hm, cu riscul de a strica surpriza pe care o pregăteam pe blog, este vorba despre cea mai frumoasă ceainărie în care am călcat vreodată! Detalii și poze în curând pe www.printreranduri.com, fiți cu ochii pe blog :).

Iar dacă v-aţi plictisit de Baku , vă recomand să citiţi şi despre Doha, tot de la Ioana citire:

Să-i mulţumim şi să-i urăm Ioanei călătorii memorabile, în continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *