Poveste dintr-un pat (hamac) Happyșoresc

Înscrierile pentru concursul "Poveşti din pat" by Paravion continuă să sosească şi ce ne-a fost dat să vedem, Happyşor, cel mai vesel călător, ne-a trimis o poveste din pat, mai precis dintr-un hamac. Enjoy, le aşteptăm şi pe ale voastre până în data de 30 aprilie!

"Povestea mea din pat începe odată cu o seară elegantă și primitoare de aprilie.

Eram în curtea grădinii mele din batrânul București, aspirând cu puterea nărilor aerul înmiresmat al florilor copacilor de abia deschise. Cățelul meu negru, mic și creț, Grivei, se juca neostenit cu un pitic de grădină, încercându-și norocul cu el, dându-i târcoale, neștiind că acest personaj de lut nu are mobilitatea și conștiința unei ființe umane.

Plutea în aer un sentiment de liniște primăvăratecă și greierii începură să-și facă auzite trilurile, ca un cor madrigal, preamărindu-și unica lor muză, Noaptea. Cum mă simțeam îmbătat de miresmele florilor de cireș și de mirosul de iarbă proaspată, m-am hotărât să mă așez frumos în hamacul meu verde, plasat într-un colț al grădinii la umbra zidului de iederă cățărătoare. De aici, pornește și povestioara mea, hamacul magic ținând loc de pat. Nu trece mult timp și simt cum pleopele grele mă apasă. Îmi inchid ochii. Câteva minute în șir mă simt ca între două lumi, simțind plăcerea nopții și zgomotele făcute de Grivei pe de-o parte și pe de altă parte simțind apăsarea grea și certă a intrării în lumea somnului. Adorm.

La un moment dat mă trezesc, eram într-o mașinărie ciudată. Mi-am dat seama de fapt că eram într-un vis. Mașinăria începea să hurducăie și să se miște ciudat și dintr-o dată o lumină mare albă a înconjurat întreg spațiul în care se afla. Într-o clipă am simțit ca și când aș fi trecut printr-o gaură neagră într-un alt univers, altă galaxie. Puțin fum, lumina orbitoare a dispărut și un clinchet. Ușile greoaie se deschiseră. Am pășit în exterior. M-am uimit instant. Nu mă mai aflam în zona mea cunoscută, de comfort a propriei grădini înverzite. Eram într-un spațiu complet străin. Sau cel puțin așa am crezut eu pe moment. Era deșert în jur, dunele de nisip întinzându-se până la orizont, păreau nesfârșite.

Într-un plan îndepărtat am observat formele blurate ale unor monumente. În speranța că nu este vreun miraj, am pornit într-acolo. Ajungând mai aproape de ele, am reușit să-mi dau seama că mă aflam în Valea Regilor, în Egipt, dar totul părea schimbat, față de cum o știam eu de acum câțiva ani. Apropiindu-mă de o piramidă, văd multă lume strânsă în jurul ei, arheologi, cărăuși, istorici și cercetători. Până aici nimic foarte deosebit, dar la un moment dat observ câțiva fotografi cu niște camere imense cu burduf negru. Asta mi s-a părut ciudat pentru secolul XXI. Înaintez cu frică și intru în interiorul piramidei. Vâlvătaie în interior, parcă toată spuma societății expediționare a Marii Britanii era acolo, prezentă pentru ceva falnic. Cu stupoare, aflu de la un biolog din Yorkshire că astăzi este o zi specială, unică pentru coroana britanică. Este ziua în care cunoscutul arheolog și egiptolog Howard Carter a descoperit mormântul ascuns al faraonului Tutankhamun, regele-copil sau regele Tut. De aici și puzderia de oameni strânsă în Valea Regilor. Rămân stupefiat. Cu o oarecare reținere îl intreb pe domnul biolog, în ce an suntem. Îmi răspunde că în 1922, cu o oarecare mutră suspectă. Aproape că leșin. Am călătorit în timp. Mașinăria mare care hurducăia a fost de fapt mașina timpului.

Din cauza stresului creat de domnul biolog și de faptul că mă aflam într-un alt timp istoric, mă trezesc tot transpirat. De data aceasta chiar mă trezesc pe bune. Mă aflu în grădina mea, Grivei e tot acolo, dar moțăie, cred și eu că s-a plictisit să latre la un pitic imobil, iedera e tot acolo verde și cățărătoare, boarea Bucureștiului primăvăratec o simt din nou în nări. Nimic nu s-a schimbat. Mă uit la ceas. A trecut doar o jumătate de oră de când simțeam că ațipesc. Ciudat vis, ciudat mod de a intra într-o poveste cu ‘time travel’ stând în liniștea casei tale, bucurându-te de o noapte liniștită în hamacul tău. Meditez un pic asupra celor întâmplate, cu promisiunea ca mâine seara, voi încerca încă o dată să convoc misterele viselor cu ‘călătorii în timp’. Cine știe unde mă va duce mașina timpului data viitoare, poate într-o expediție marină alături de Jacques Cousteau sau într-o bătălie sângeroasă alături de Napoleon Bonaparte sau de ce nu poate voi asista, din umbră, la pictarea Capelei Sixtine de către marele Michelangelo Buonarroti.

Până atunci însă, rămâneți fericiți și buni cu cei apropiați, călătorii frumoase vă doresc! Vreau să aflu şi poveştile voastre, fie dintr-un pat de hotel, dintr-un sac de dormit afară în sânul naturii sau chiar din patul vostru de acasă. Sunt ochi și urechi, îndrăzniți!

Vă pupă,

HAPPYșor"

Aveţi şi voi o poveste, o fotografie sau un videoclip dintr-un pat de hotel? Trimiteţi un mail cu ea la concurs@paravion.ro şi participaţi la concursul “Poveşti din pat”. Cea mai bună înscriere câştigă un citybreak pentru două persoane la Amsterdam, oferit de Paravion.ro şi KLM România. Detalii aici. Pentru hoteluri, daţi o căutare în noua secţiune hoteluri de la Paravion.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *