Cea mai bună îngheţată, fără doar şi poate (2) :)

Acum doi ani de zile, am întrebat câțiva bloggeri unde au mâncat cea mai bună înghețată, iar în răspunsurile lor ne-au oferit ponturi bune. Astăzi vrem să completăm lista de "to do":

Andrada Crânguș spune că cea mai buna inghetata pe care a mancat-o vreodata nu e neaparat cea mai buna pentru calitatea ei, ci pentru amintirile atasate.

Citeste cele mai noi articole de calatorie pe blogul Paravion www.blog.paravion.ro

"Prima inghetata buna o mancam in Sadova, la 20 de kilometri de Caransebes, orasul unde m-am nascut.  Mergeam uneori duminica inainte de 1989, impreuna cu parintii mei si cu prieteni de-ai lor  in acest sat de sasi din Caras-Severin, unde se pare ca era cea mai buna inghetata din zona. Era cremoasa, cu multa smantana si cu o aroma discreta de vanilie.

Apoi m-am intalnit cu Kulfi, inghetata indiana, preparata tot cu lapte si cu multe migdale sau fistic. Preferata mea e Masala Kulfi, care are si condimente indiene: cardamom, cuisoare, scortisoara.  Am gustat prima oara Kulfi in 2000, in Goa, pe vremea cand cazarea la hostel era in jur de un dolar pe noapte :). Am regasit-o intr-o varianta minunata in Bruxelles, intr-un restaurant Indian din zona Bursei bruxeleze.

 

 

Iar cea mai recenta inghetata buna am intalnit-o la Atletul Albanez, in Slatina, cofetaria cu dulciuri orientale a lui Hashim Memish. Un loc mai degraba auster, dar plin de istorie si de spirit. Locul unde iti serveste inghetata chiar proprietarul albanez, trecut bine de 70 de ani. Iar daca ai noroc, cum am avut eu prima data, Hashim Memish sta cu tine la masa si deapana povesti despre viata lui si a familiei lui deasupra inghetatei tale."

 

Florin de la drumliber.ro e si el de acord că cea mai bună înghețată românească e cea… albaneză.

"Se făcea ceasul 7 seara și eu plecam spre Gorj, mergeam într-un loc feeric la poale de Parâng. Până la Pitești aveam norocul să merg alături de Gemal, nepot de patron din Slatina. O oră am mers și o oră am povestit, timp în care am aflat că mica afacere de familie e de fapt una cu mare vechime, înființată cu trei sute de ani mai devreme de acel moment. De pe vremurile otomane, albanezii din Slatina fac bragă și alte delicii albaneze. Printre ele, și înghețată.

N-a trecut mult și am ajuns să îl salut pe Gemal și în magazinul familiei.
– "Ce dorești?", mă întreabă.

– "Ceva răcoros", zic eu. Erau cam 40 de grade afară. Limonada rece și braga au fost preludiul, înghețata a fost cireașa de pe tort.

Cu aceeași rețetă ca pe vremea bunicilor, cu aceleași ingrediente naturale și cu mult suflet se face înghețata la Atletul Albanez.

Eu aveam să mă delectez cu un mixt de banane, ciocolată, iaurt cu zmeură și vanilie cu alune de pădure. Nici că nu eram pretențios, nu?

Sunt câțiva ani buni de atunci, și am păstrat legătura cu aceeași plăcere ca la prima întrevedere. Iar înghețata a fost la fel de bună la fiecare trecere prin bătrânul local din centrul vechi din Slatina, loc pe care vi-l recomand cu cea mai mare căldură!"

 

Roxana şi Alexandru Farca, LumeaMare.ro: Cea mai bună îngheţată este aceea mâncată atunci când eşti obosit de atâta umblat, îţi e puţin foame şi foarte cald. Atunci nu prea mai contează de unde e, dacă e cremoasă şi nu conţine prea multă apă. Dar dacă e să ne gândim la locurile în care ne-am bucurat cel mai mult de o îngheţată acestea ar fi: Roma, în Piaţa Navona, Ristorante Tre Scalini, specialitatea tartufo al cioccolato sau Viena, la Eissalon am Schwedenplatz. Nu e de lepădat nici îngheţata cu ghimbir sau cu alune de pădure de la Venchi, din Bucureşti.

 

Bianca Tanaselia spune scurt: "Clar ca in Italia, dar ma intrebam daca in Pavia sau in Verona…

Asa ca, dupa ce m-am uitat la poze, am ales Pavia cu a ei înghetata de fistic si alune (Pistacchio & Nocciola)… Ceva mai bun n-am papat in viata mea. Si mai cred ca tine mult de atmosfera, asa ca pe langa savoarea inghetatei, savoarea Italiei este de neegalat. Trebuie sa incercati. ;) "

 

La fel și Narcisa Suruianu: "Cele mai bune două înghețate pe care le-am mâncat vreodată au fost în Italia, bineînțeles. Prima a fost și cea mai scumpă (5 euro) în Roma, în cel mai clișeic și mainstream loc posibil (în fața Pantheonului). Dar n-a contat, a fost delicioasă, parcă erau fructe topite și înghețate. A doua înghețată pe care mi-o voi aminti pentru mult timp este cea pe care am mâncat-o pe Coasta Amalfi în micul orășel Amalfi. După multe plimbări într-o zi călduroasă de vară, am găsit un mic butic la stradă, am cumpărat fiecare dintre noi câte o înghețată cu câte 3 cupe și am simțit cum ni se topesc picioarele în timp ce o mâncam. Aș reveni oricând pe Coasta Amalfi, în Italia. O altă înghețată bună la care visez  dar pe care încă n-am încercat-o e cea indiană. Număr zilele până când voi ajunge acolo, în octombrie. Vă povestesc despre ea după ce mă întorc!"

Pentru Anca Serban (1001calatorii.com) "cea mai bună îngheţată e cea savurată în vacanţă: când ajung într-un loc care-mi place foarte tare caut să mă opresc o clipă, să găsesc îngheţată undeva prin preajmă şi să o devorez bucurându-mă de priveliştea din jur. Ultima dată mi-am făcut plăcerea asta la Castelul Cheverny, pe Valea Loarei: câteva cupe de îngheţată artizanală au fost finalul perfect al unei zile perfecte în care am vizitat vreo 3 castele de lângă Blois. La fel am făcut pe un dig din Saint-Malo, în timpul refluxului, sau la Paris, lângă Centrul Pompidou. O vacanţă fără o îngheţată bună parcă este incompletă! Chiar şi iarna :) "

 

Anda Stanciulescu"Înghețata este dulcele meu preferat, pe care aleg să-l savurez oricând am ocazia, nefăcând mofturi de anotimp, ambalaj sau gust. E bună pentru mine și vafa la 1 leu, dar și profiterolul de la un restaurant fițos. Prin urmare, nu s-a remarcat o anumită înghețată până acum și am speranța că cea mai bună va urma să vină. Ca să am la ce să visez :)

Dar ce țin bine minte sunt locurile și persoanele alături de care am savurat înghețate bune. Fie că mă aflam la o terasă sătească în fața bisericii fortificate din Agnita, fie că degustam o înghețată de portocale roșii la pahar, după ce tocmai savurasem Râpa Roșie de lângă Sebeș sau că admiram înnebunită Iașiul de la etajul al 13 al unui restaurant simandicos, acestea sunt momentele în care înghețata mi-a fost alături și fără de care amintirile nu ar fi fost atât de dragi și de dulci".

Liliana Oprișan ne trimite la Subotica, un oras sârbesc, la granite cu Ungaria si Romania. De oprit, face parte din orasele art nouveau ale Europei.

 

Alte locuri in care i-a placut inghetata: undeva pe colt in piata in San Gimignano si in Finlanda, inghetata de supermarket care arata ca un calup de unt, pe care finlandezii o mananca si in sezonul rece, iarna.

Iar Carmina Nitescu a mancat cea mai buna inghetata in Istanbul, pe strada, in luna mai 2014. "A fost cu vanilie, ciocolata si capsuni. Insa ce mi-a palcut cel mai mult la ea a fost amintirea pe care mi-a lasat-o. Se spune ca este facuta cu lapte de capra si din acest motiv… nu curge.

Era o seara de mai, iar frigul se lasase putin peste oras (dupa o zi asa calduroasa a fost binevenita noua temperatura). Umblasem in lung si-n lat toata seara si aveam pofta de ceva dulce. Asa ca am zis…sa iau o inghetata. Zis si facut: am mers la o toneta din aceea traditionala a lor si…am luat inghetata. A fost cu ceva peripetii si s-a filmat fiecare secunda:

Stiam ca turcii au un “mod special” de a pune inghetata in cornet. In sensul ca se joaca cu tine pana iti dau inghetata. Ceea ce nu ma asteptam a fost ca vanzatorul respectiv sa se joace atat de mult …pana cand m-am suparat pentru ca deja tragea prea mult de timp.

Asa ca am schimbat foaia: am aplicat si eu aceeasi metoda ca si el numai ca nu m-am lungit decat pentru cateva secunde, momente in care respectivul chiar a crezut ca n-o sa-i platesc. :)  Sa mai zic ceva de aplauzele celor din jur? Ca se stransese lumea sa se uite la spectacol! Si au aplaudat exact in momentul cand am inceput si eu sa ma joc…sa ii platesc…sau sa nu-i platesc?"

 Voi, unde ați mâncat cea mai bună înghețată?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *