#Povestidinpat – O poveste de dragoste în jurul unui pat.

Textul de mai jos îî aparține Iuliei Farauanu, participantă la concursul “Povești din pat, organizat în lunile aprilie-mai de Paravion.ro şi KLM România.

Despre ce fel de poveste de dragoste poate fi vorba într-un pat? Un loc unde te odihneşti, unde îţi recapeţi energia, un culcuş pentru dormit.

Dacă îţi spun că povestea mea de dragoste s-a petrecut într-un pat, te duci imediat cu gândul la o aventură, la ceva carnal şi lipsit de sentimente. Oho! Numai dacă ai şti! Pentru mine un pat înseamnă o întreagă poveste de dragoste!!!

Povestea noastră a început într-un pat obişnuit… un pat care a fost martorul celor mai tandre şi pasionale gesturi, în care s-au ţesut sentimente şi din care s-a născut relaţia noastră specială. Oricât de mult am încercat să o mutăm în mediul obişnuit al unor îndrăgostiţi, mângâierile aşternuturilor ne-au ţinut în jurul lui şi a fost mediul cel mai bun pentru sufleţelele noastre însetate de dorinţa de a fi iubit. În pat suntem doar noi, fără prieteni, amici, părinţi, reţele sociale, cluburi sau cafenele.

Cum poate să înceapă o poveste de dragoste într-un pat?! simplu…

Într-o zi, în patul meu, în cel în care mă trezesc în fiecare dimineaţă cu ochii lipiţi, ciufulită şi însetată, m-am trezit cu un bărbat super drăguţ lângă mine, care mă ţinea în braţe, mă mângâia şi îşi plimbă drăgăstos palmă prin părul meu. Confuză şi timidă încerc în zadar să fug. Dintr-odată îmi dau seama cât de mult îmi place. Mă intimidează, mă face să-mi pierd cuvintele, să uit să vorbesc, să-mi pun o mie de întrebări pe minut şi totuşi mă atrage atât de mult, îmi este atât de drag şi nu mai vreau să plec din braţele lui…

Cine este el de fapt?! Ne ştiam de câteva luni, ne vedeam rar, eram doar amici şi era un om obişnuit. Cum să fie el acel bărbat tandru, puternic, dar drăgălaş, ale cărui îmbrăţişări aveam atâta nevoie?! „Vreau să pup burtică, potaita!” îmi şopteşte adesea călduros…O fi acelaşi pe care l-am cunoscut iniţial? A fost acolo mereu, dar nu l-am văzut cu adevărat.

În patul meu am avut parte de prima întâlnire, prima îmbrăţişare, primul sărut, primul zâmbet sincer şi de primul compliment oferit prin somn („frumuseţea mea mică”).

După câteva luni, pentru că s-a adăpostit o prietenă la mine, ne-am mutat întâlnirile în patul lui. În patul lui am învăţat să-l mângâi şi să-l sărut fără nicio constrângere. În patul lui mi-a fost din ce în ce mai greu să-i „suport” mângâierile. Erau atât de plăcute încât aproape că dureau. Încă dor. Într-o noapte, am ajuns la 2 dimineaţă în patul lui, mi-am împleticit picioarele goale cu ale lui, el somnoros m-a pupat pe obraz şi m-a luat în braţe. Din nou, a durut. De dată asta, sărutul, nu doar mângâierile.

Mă trezesc des noaptea din somn mângâiată şi sărutată cu foc. De ce? Nici el nu ştie. Îmi spune că am pielea catifelată şi asta mă încânta de fiecare dată. Uneori se scuză, dar zău! Cui nu i-ar plăcea să se trezească surprinsă de iubit mângâindu-i coapsele şi sarutandu-i decolteul şi buzele cu ardoare?

Şi dimineţile…Oh! Dimineţile în pat cu el! Când abia te trezeşti eşti mult mai sincer şi natural. De aceea, dimineţile sunt atât de frumoase. Simt când se trezeşte pentru că mă strânge mai tare în braţe. Apoi urmează primul pupic al zilei. Apoi un zâmbet şi un „ce faaaci, potaitaaa?” alintat. Eu zic „te privesc” şi îl sărut pe frunte.

În patul lui am fost geloasă…În patul lui ne-am certat (da, ne mai şi certăm, aşa e când pui suflet şi pasiune)…În patul lui am plâns…În patul lui m-am bucurat de primul trandafir roşu primit…În patul lui m-am dezbrăcat de haine şi de inhibiţii…

În patul lui m-am îndrăgostit…

În patul meu ne-am cunoscut…în patul lui ne iubim.

Ştiu la ce te gândeşti, că nu e normal. Aşa gândeam şi eu, că ar trebui să facem lucruri noi, pe care îndrăgostiţii obişnuiţi le fac. Dar noi nu suntem obişnuiţi, iar povestea noastră cu atât mai mult. Discuţiile merg altfel cu picioarele noastre încolăcite sub cearşafuri şi cu mâna lui plimbându-se pe coapsele mele.

În ambele paturi am ras şi am fost fericită. Din ce în ce mai fericită.

În ambele paturi ne-am sărutat, mângâiat şi îmbrăţişat. În ambele paturi m-am oferit cu totul şi am oferit totul. În ambele paturi am tot ce mi-am dorit. Şi un pic mai mult.

Acum tânjesc cu ardoare la momentele pe care le vom petrece în patul unei camere de hotel, la vară, la mare în Turcia. Parcă îmi şi imaginez cum ne căutăm unul pe altul dimineaţă, printre aşternuturile albe, mângâiaţi de razele soarelui care-şi fac loc printre draperiile pastelate, pentru a ne fură sărutul de dimineaţă. Şapte zile în care mă voi bucura de aceste momente, plăceri, gesturi, de el fără limite. 168 de ore. 10 000 de minute de sentimente frumoase şi plăcut dureroase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *