Cu mama în vacanţă. Partea a treia

Primul meu muzeu împreună cu mama a fost când eu aveam 3 ani, la Moscova, la muzeul Pușkin. Știu că mumiile din secțiunea egipteană m-au mirat peste măsură. Acum era timpul să îi întorc mirarea mamei. Cu minunatele muzee ale Vaticanului.

IMG_0629 1

Mumiile

Ca în orice muzeu de civilizație, camera mumiilor e nespus de populară. Nicăieri nu ai șansa să vezi atâția oameni adunați în fața unei vitrine, scoțând sunete de uimire în fața trupurilor învelite în fașă pictată care s-au păstrat vreme de mii de ani.

La Vatican, un papă de început de secol 19, a hotărât să adune de prin toată Roma rămășițe ale culturii egiptene. N-a ocolit târgurile de vechituri ori casele bogaților în încercarea de a strânge o colecție serioasă.

 

Delicata Asirie

N-a lăsat în urma ei mult, cât să poată distruge sălbaticii care se ocupă cu războiul în Irak și Siria. Când caut secțiunile asiriene într-un muzeu, mă uit după micile și delicatele tăblițe pe care stau scrise de obicei nimicuri ale vieții de zi cu zi. Dar zi cu zi de acum 3.000 sau 3.500 de ani.

IMG_0488 1

Cuneiformele mi se par misterioase și încântătoare, mărturie că scrisul e esența umanității, așa cum o știm noi. Sau cum ne place să o știm.

 

Arta Greco-romană

Papii au strâns statuile antichității, splendoarea în marmură a vechilor maeștri. Sigur, mușchii în relief ai eroilor și zeilor antici încă mai stârnesc publicul. În aproape nici o parte a muzeului nu sunt atâtea telefoane mobile ridicate pentru a surprinde vreun detaliu artistic.

FullSizeRender[1] 1

Eu m-am oprit în sala muzelor, cu riscul de a fi călcată în picioare de mulțime, încercând să înțeleg cum femeile alea cu expresie a feței neclintită puteau fi ocrotitoarele artiștilor și ale artelor.

FullSizeRender 1

 

Renașterea

În Muzeele Vaticanului nu e numai despre artă. Pentru că, la un moment dat, trecând pe o pasarelă, pe marginea unei curți interioare, înțelegi după arhitectură că te afli înapoi în timp, în vremurile perfidului papa Borgia. Nu s-au schimbat multe din vremea aia, poate doar mulțimea pestriță de gură-cască care are voie să intre în minunăția de palat unde doar Sanctitatea Sa și apropiații aveau voie să calce.

IMG_0515 1

Ah, de peretele ăla s-a ocupat Fra Angelico, ah, acolo e Rafael, nume, chip și pensulă de înger. Deși picturile sunt de o frumusețe copleșitoare, după câteva camere, publicul începe să alerge în mod straniu. E și în muzeele astea o destinație finală. Ca în orice lucru pe lumea asta.

 

Capela Sixtină

Minunea lui Michelangelo este cel mai vizitat și vestit loc al Vaticanului. După ce vezi zeci de documentare despre, poze în albume ori citești cărți, proporțiile în realitate ale capelei ți se par mai curând modeste. Dumnezeu întinzându-I mâna lui Adam este doar o fâșie pe un perete brăzdat de fâșii. E o mare de lume care se uită pe pereți, învârtindu-se dezordonat. Zumzetul general e frânt de gardieni care strigă în câteva limbi de circulație internațională: “Silence, please”. Și n-ar strica o clipă de liniște.

Dacă vrei să trăiești propriile tale aventuri romane, alături de mama ta, scrie cel puțin un motiv pentru care mama ta merită un mulțumesc de la tine și poți câștiga o excursie cu ea și pentru ea la Roma, în chip de mărțișor. Înscrie textul aici până pe 8 martie. Succes!

Cu drag,

Ana-Maria Caia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *