Dăruieşte-i mamei tale o călătorie. Câştigătorul

Am citit mii de mesaje venite la concursul Paravion. “De ce merită mama ta o călătorie la Roma?” a fost una întrebarea pe care v-am adresat-o. Am parcurs răspunsurile voastre încet, trecând printr-o furtună de emoții. Ce Românie plină de tandrețe, iubire, sacrificiu și durere am văzut în mărturiile care au venit drept înscrieri în concurs! Mama româncă n-are des vacanță. Când are, știe să se bucure, nu ca de o oarecare experiență, ci de acea EXPERIENȚĂ, poate unică în viață. Mama româncă muncește două servicii în lume și încă două acasă. E făcută din grijile dragi față de familia ei. E plămădită din puterea de a-și refuza ei mult ca să le dea celor din jur și mai mult. Mamei românce nu i se cuvine și nu-și ia, dar merită. Cât de mult merită.

10527547_10153105450938524_8405921010061058020_n

Cele mai multe scrisori încep cu “mama mea e minunată”. Face teme, mâncare, calcă, spală, predă morala și bunul simț, își împinge copiii în viață, le dă curaj și încredere în ei înșiși, plătește facultăți în străinătate, iartă, alină, cumpără excursii și organizează petreceri, face serviciu, bani, voluntariat, îi ajută pe cei în nevoie, rupe de la gura ei neîncetat pentru binele omenirii. Dacă România ar fi condusă de această “mamă”, portretizată de voi, ar fi un paradis pe pământ. Au fost scrisori dulci care ne-au împărtășit dulci povești de dragoste de-ale mamelor sau răvașe de la puști de 11 ani care recunosc că ar vrea să meargă cu mama lor în vacanță ca să arate că sunt “cuminți”. Au fost scrisori amuzante, cu pozne care se cer răscumpărate cu o plecare la Roma. Au fost și scrisori revendicative, cu “eu sunt mama și sunt sigură că fata mea ar vrea să mă ducă în vacanță”.

Una peste alta, câștigătorul e unul: Anca Vancu.

„Sunt copleşită şi acum când încep un caiet nou. Mi s-a întipărit în minte şi în mâna dreaptă că măcar prima pagină trebuie să arate impecabil. Rând cu rând, scrisul meu uşor înclinat, cuvintele aşezate cu unul-doi milimetri deasupra liniilor orizontale fac să-mi transpire mâinile ca acum 18 ani. Dacă greşesc, nu tai! Mai bine rup pagina şi o iau de la capăt. Asta era regula mamei. La fiecare greşeală făcută în caietul de caligrafie, îmi rupea pagina şi trebuia să rescriu tot ce reuşisem în câteva rânduri. N-am să uit niciodată bastonaşele, codiţele, liniuţele şi toate literele perfecte, dar perfecte!, pe care ea avea pretenţia să le fac [..].”

Textul complet înscris de Anca va apărea în zilele următoare tot aici, pe blog.

FullSizeRender

N-ați câștigat toți, dar eu, una, am câștigat ceva. Certitudinea că oricare mamă MERITĂ. O vacanță, o călătorie, o plecare din viața ei obișnuită, adesea copleșitoare. Nu stați pe gânduri, luați-vă mama de mână și plecaţi undeva împreună. Va fi nu o experiență, ci EXPERIENȚA.

Cu drag,

Ana-Maria Caia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *